Sistemul de transport al Timișoarei este caracterizat de preferința locuitorilor de a se deplasa cu mașina personală, ceea ce pune o presiune mare pe infrastructura rutieră, generând congestii de trafic la orele de vârf și o calitate scăzută a experienței cicliste în spațiile publice.

Călătoriile nemotorizate nu sunt considerate alternative în adevăratul sens al cuvântului, dar oferă soluții pentru accesibilitatea la scară mică, pe ultimele sute de metri, la servicii, școli și locuri de muncă. Dintre acestea, pistele pentru bicicliști au potențialul de a oferi alternative la scară largă, conectând zone esențiale ale orașului sau făcând legătura între zonele urbane și suburbane, dacă infrastructura ar putea permite deplasarea în siguranță la viteze adecvate. În ceea ce privește lungimea pistelor pentru biciclete, Timișoara are aproximativ 89 km de piste pentru biciclete. Marea majoritate a acestor piste contribuie la încurajarea folosirii mijloacelor de transport nemotorizate, deși calitatea acestora este de multe ori redusă. Primăria a reușit să investească în reabilitarea și/sau extinderea acestor piste în limita profilelor de carosabil existente. Deși lungimea pistelor de biciclete este considerabilă, amenajarea acestora este, în multe situații, nepotrivită pentru deplasări de lungă durată și/sau deplasări de petrecere a timpului liber. Figura de mai jos prezintă rețeaua de piste de biciclete existentă și cea propusă în Timișoara.